Aceştia veghează asupra învăţăturilor Elfilor şi sunt mari iubitori ai naturii de care se îngrijesc cu sfinţenie. Însă ecoul războaielor se face auzit şi în pădurile din Taborea aşa că au fost nevoieţi să pună mâna pe arme pentru a-şi proteja semenii şi graniţele regatului.
‘Chapter II – The Elven Prophecy’ introduce două noi clase în Runes of Magic. Aceştia sunt Druizii şi Gardienii, ce fac parte din specia elfilor, sursa abilităţilor şi cunoştinţelor lor fiind natura. Luaţi individual ei sunt luptători de excepţie, iar în contextul actual din Taborea aptitudinile lor sunt de mare folos aliaţilor.
Rolul Druizilor în societatea Elfilor este oarecum similar cu cel îndeplinit de Preoţi printre oameni. Sunt păstrători ai cunoştinţelor despre natură acumulate în timp de Elfi. Aceste învăţături le conferă şi unele abilităţi ce amintesc de cele ale Vrăjitorilor. Cele mai competente femei Druid au privilegiul de a intra în cercul posibilelor soţii ale Regelui, iar Regina aleasă poate fi numită drept Mare Preoteasă.
Pentru a-şi folosi cât mai eficient abilităţile, druizii folosesc puterea lor latentă pentru a se încărca cu energie izvorâtă din natură. Aceasta este apoi descătuşată pentru a eficientiza abilităţile acestora. Cantitatea de energie pe care druidul o acumulează depinde de abilitatea folosită iar pentru a obţine rezultate maxime trebuie să înveţe ordinea corectă în care să le activeze.
Atunci când îşi vor folosi puturea, druizii pot să ce concentreze pe vindecarea rănilor aliaţilor sau pe direcţionarea forţelor naturii împotriva inamicilor. Aşa că trebuie să decidă daca vor să înveţe metodele prin care pot oferi suport aliaţilor sau caile prin care pot face rău duşmanilor. Dacă puterea vindecătoare se manifestă rapid şi cu intensitate mare, daunele provocate au o intensitate redusă însă se vor manifesta o lungă perioadă de timp.
Gardienii îndeplinesc rolul de protectori al naturii. În timp de pace aceştia au grijă ca regulile să fie respectate şi pădurile din Taborea bine conservate. De-a lungul timpului aceştia au învăţat să comunice cu plantele ce îi înconjoară, ajungând chiar la o simbioză cu acestea. În timp ce gardienii au grijă ca plantele să fie bine îngrijite, acestea le oferă puteri şi abilităţi. Această relaţie strânsă, dă posibilitatea gardienilor să convoace spiritele naturii ce îi acompaniază şi le oferă protecţie în luptă. Aceste spiritele călăuzitoare depind de nivelul şi competenţa gardianului.
Întrucât în caz de nevoie trebuie să fie pregătiţi să îşi apere rasa, aceştia vor fi antrenaţi în mânuirea diferitelor arme. Suplimentar vor acumula cunoştinţe ce le permite dezvoltarea unor abilităţi ce măresc puterile lor şi ale camarazilor de luptă.
Nu este ceva neobişnuit ca soarta unei lupte să fie determinată de gardienii implicaţi, iar în cazul în care numărul acestora este mare, combinaţia abilităţilor lor cu cele ale companionilor, să pună pe fugă armate mult mai numeroase.
